Ofertă la bilete

și alte concursuri de frumusețe

May 13, 2026

Bucureștiul a stat astăzi în traficul de B9 și Metallica, motiv pentru care am observat că au înflorit trandafirii. O să urmăm calea asta, căci sunt lucruri prin frunziș.

În primul rând, o frumoasă poveste despre corupție, pseudo spiritualitate și lupte pe care nu le-am câștigat.

Summitul de la București s-a concentrat, cumva firesc, pe pericolul rusesc și nevoia de întărire a NATO. Șeful Alianței ceruse într-o întâlnire cu ușile închise încă de acum o lună 0.25% din PIB-urile membrilor pentru Ucraina. Marea Britanie și Franța s-au opus.

La București, declarațiile au fost mai nuanțate și cu o mână întinsă spre SUA. Dincolo de faptul că toate economiile trag din greu cu cheltuielile militare, li s-au adăugat acum și problemele cu energia de la războiul din Iran, iar Ucraina tot nu pare să-și fi rezolvat problemele cu corupția, care-i pun piedică la aderare. Ieri, un nou scandal care-l viza pe unul din vechii apropiați ai lui Zelenski a izbucnit la Kiev, dându-i bătăi de cap.

Fosta mână dreaptă a lui Zelensky, Andrii Ermak, e suspectat că ar fi făcut parte dintr-o rețea de spălare de bani. Din interceptări, pe lângă presupusele infracțiuni, reiese și că acesta se consulta în numirile politice cu Veronica Feng Shui. Avea o doamnă în telefon căreia îi trimitea datele de naștere ale candidaților, să vadă dacă au ceva în retrograd. Tot ea l-a sfătuit să îndepărteze niște oameni din timp, cât mai avea urechile președintelui. Poate ar merge și niște Neti la Cotroceni.

Unele lucruri se rezolvă mai ușor ca altele. Corupția nu e printre ele.

Noi rămânem cu problema asta la atâția ani de la aderare. Și, deși lupta pentru Justiție a devenit și ea veche, problema e tot acolo. Ne amintește astăzi The Guardian, care titrează ‘It’s toxic’: Romania reeling over claims of high-level justice system corruption. Un mic citat.

Successive reforms have left no effective mechanism to prosecute corrupt magistrates, observers say, with accountability efforts yielding barely any convictions in the past years.“It’s a tacit agreement between politicians and senior magistrates to block accountability for corruption within the justice system, while politicians, in turn, are granted impunity,”

Citatul e al Laurei Ștefan, de la EFOR, una dintre cele mai lucide voci pe această temă. Articolul nu spune ceva ce nu știam, dar e o aducere aminte în engleză că marile probleme sunt tot aici.

Singurul lucru care evoluează în criza politică sunt pozele cu Burnete drept opțiune de premier tehnocrat. Pare mai înalt, mai suplu. Chiar cu mai mult păr. În rest, o mermeleală indigestă de declarații și atacuri care nu au legătură cu cetățeanul. Chiar deloc.

Ne uităm puțin la cifre, nu la declarații. Fundația Friedrich Ebert a lansat astăzi studiul „Cum reconstruim bugetul? Trei scenarii, trei filozofii fiscale”, semnat de profesorul de economie Cornel Ban și sociologul și cercetătorul Cristian Pop.

Măsurile de austeritate a cheltuielilor bugetare din pachetele Guvernului Bolojan au avut, în general, un caracter regresiv și pro-ciclic, întrucât au vizat în mod disproporționat componente ale cheltuielilor cu impact semnificativ asupra capitalului uman și asupra veniturilor medii și mici, evitând în același timp o corecție structurală comparabilă în zona impozitării proprietății, capitalului și a veniturilor mari. În primul rând, reducerea reală a finanțării în învățământ și cercetare afectează direct unul dintre principalii determinanți ai creșterii economice pe termen lung și ai bazei fiscale viitoare. Dintr-o perspectivă social-democrată, această alegere este problematică deoarece, în loc să concentreze povara ajustării pe bazele fiscale insuficient utilizate, precum capitalul și proprietatea, o concentrează pe domenii care susțin mobilitatea socială și convergența economică. Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în România se situau deja la aproximativ 0,5% din PIB, printre cele mai scăzute niveluri din Uniunea Europeană. Reducerea sau înghețarea acestor cheltuieli publice în termeni reali produce economii bugetare imediate limitate, în schimb generează costuri fiscale cumulate ridicate prin reducerea productivității, a capacității de inovare și a atractivității economiei pentru investiții cu valoare adăugată ridicată.

Am ales un citat care corespunde predicilor mele. Cei doi propun și soluții. Nu sunt neapărat plăcute.

„Scenariul B” este inspirat de modelele fiscale din Europa Centrală (Polonia, Cehia) și propune măsuri precum consolidarea capacității ANAF, introducerea unui impozit progresiv pe venit, taxarea mai consistentă a capitalului și impozitarea progresivă a proprietății. Autorii estimează că un astfel de model ar putea reduce deficitul bugetar la aproximativ 4% din PIB.

„Scenariul C” este inspirat de statele nordice și de Slovenia și merge mai departe în direcția unei redistribuiri mai coerente și a unor politici publice mai ambițioase. Acesta propune o progresivitate a impozitării care să vizeze în mai mare măsură capitalul și veniturile financiare mari, inclusiv marile averi, cu scopul de a reduce deficitul spre pragul european de 3% din PIB.

Scenariul A era al austerității, cel al Guvernului Bolojan. Vă rog să nu credeți selecția mea, ci să vedeți studiul lor. Și să știți că deși Ban este parcat de unii ca economist de stânga, reputația sa internațională este una cu care puțini se pot lăuda.

Ceaușescu, România. Trump și-a început vizita oficială în China și vom mai discuta despre asta, dar până atunci un citat și un articol cadou din The New York Times, despre cum îl vede Xi pe Trump.