O premieră românească
și una comună
Astăzi s-au întâmplat două lucruri extraordinare. Primul e cel din grafic. Joi, la 11.10, 14.10 ora României am fost uniți de lumină. E adevărat, pentru un minut, dar am fost 8.2 miliarde de oameni.
Al doilea e că președintele a spus astăzi că politicienii trebuie să simtă presiunea oamenilor. Sper că-și mai ascultă și el declarația asta. Și că noi avem cereri legitime și documentate, nu doar numele partidelor, cu sau fără înjurături.
Vorbim și despre politică și decizia instanței în cazul PNL, avem și teatru adevărat, dar mai întâi haideți să vedem un lucru mic, mic, foarte mic.
Ministrul interimar al muncii a demis-o pe Alexandra Zară, șefa Autorității pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu dizabilități. De luni seară, Pîslaru construiește un caz împotriva ei, pentru că nu l-a anunțat. Nu spune că ar fi greșit altceva. Nu l-a anunțat. În plus, oamenii subliniază că e PSD și că e fiica lui Ovidiu Zară, un fost jurnalist, acum la AUR. Nu i se impută lucruri, doar afilierea politică și filiația. Îl bănuiesc și pe taică-miu că ține cu AUR, dar asta nu schimba nimic.
PSD, ne place sau nu, e un partid care va mai rămâne cel puțin o tură de parlamentare cu noi. PSD poate avea oameni care fac ceva. Sau măcar ar trebui să fie încurajați să aibă.
Această demiteri și solicitările de sancțiuni la Bihor sunt derizorii în raport cu Cazul Pașca. Nu rezolvă nimic. Oamenii au fost trimiși acolo de autorități din mai multe județe.
Oamenii aflați în funcții publice trebuie să învețe că nu e suficient să pună postări drăguțe pe Facebook. Care să mulțumească.
Trebuie să vină și să răspundă întrebărilor. Și e valabil și pentru Dragoș Pîslaru, și pentru orice alt ministru sau om plătit din bani publici. Și pentru DIICOT. Trebuiau conferințe de presă, răspuns unor întrebări, nu doar celor alese.
Dragoș Pîslaru a numit un om cu o reputație bună, care nu e pesedistă și nici nu-i știm tatăl, iar aceste discuții vor fi îngropate. Vreo 30 dintre dumneavoastră vor da unsubscribe și trei mai miloși mă vor certa în comentarii. Dar na, noi să fim sănătoși.
Uite, PNL crește și înregistrează și o premieră în istoria scurta a democrației românești. Bolojan a ajuns să fie în același timp premier demis și președinte suspendat.
Tribunalul București a suspendat toate hotărârile Congresului Extraordinar al PNL, inclusiv noul statut și noua conducere. Decizia este executorie, dar nu definitivă.
Totuși, depinde de momentul în care instanța va decide să judece fondul.
Dacă nu țineți minte cum se judecă lucrurile în România, vă amintesc. Cel mai lung proces de mare corupție din România. Prima sentință, cu faptele prescrise, după 13 ani și 154 de amânări. Justiția a avut nouă miniștri cât timp a fost judecat „Lotul Oniga”.
Suplimente de informații
Liderii NATO au convenit să nu pomenească în fața lui Donald Trump de Campionatul Mondial, ca să nu-l enerveze. În schimb, el a părut dispus să-l lase pe Zelensky să facă Patriot și s-a reapucat de război cu Iranul, ceea ce a dus la creșterea prețului petrolului. Un geniu stabil.
Am fost eu optimistă. Marie le Pen va candida, chiar și cu brățară. La ei apelurile se judecă mai repede ca la noi.
Realitatea paralelă a fermelor de porci. Context a descoperit mii de kilometri de ape subterane contaminate și o schemă de optimizare birocratică. E și aici o reușită a statului.
Domnul acela care experimenta pe el strategii de longevitate, Bryan Johnson, și lua sute de pastile zilnic plus transfuzii de sânge de la fiul său și alte minunății, a dezvăluit că are o boală autoimună la stomac. Medici, nu influenceri.
The Atlantic spune că cititul a fost așa, o fază trecătoare din istoria umanității.
Să nu renunțăm, totuși, la ce ne face bine.
Festivalul Național de Teatru și-a anunțat selecția pe anul acesta și eu am vreo trei bucurii pe listă, una de la Piatra Neamț, una de Târgu Mureș și una de la București pe care n-am prins-o și abia aștept să descopăr și altele.
Aveam și niște vești bune, dar le împachetez mâine.
Mulțumesc, pe curând.






Trebuie sa invatam sa citim lucruri cu care nu suntem de acord, macar asa, de antrenament.
Poezia aia e foarte speciala...
p.s. Tara arde (cazul Pasca) si mie imi arde numai de poezia aia...