Asta vrem?
și 100 de filme
Paul McCartney se alătură protestelor din industria muzicală împotriva inteligenței artificiale pe această piesă mută.
M-am întâlnit ieri cu prietena mea ucraineancă, într-o scurtă vizită la București, și am trecut în revistă narațiunile din cele două țări. La ei circulă, chiar și în absența energiei, frica de criza din 2026. Era și mirată că noi nu avem frica asta.
Mai circulă câte ceva, dar nu atât de bine localizat în timp. Una dintre posibilități e spargerea bulei AI.
Carole Cadwalladr, jurnalista care a dezvăluit scandalul Facebook/Cambridge Analytica, vorbește despre această ipoteză, plecând de la acest grafic al Bloomberg.
De ce încep cu asta, în loc să ne zbatem cu Gașca Zurli de la București? Pentru că există lucruri mai importante pe lume.
Politico deschide astăzi cu o idee interesantă. Vindem pace ca să cumpărăm război. E interesant pentru că și eu căzusem în bucuria înarmării puțin și asta e o altă perspectivă. Foarte necesară.
Analysts fear that as industrialized economies turn their backs on aid and diplomacy to build up their armies, hostile and unreliable states like Russia, China and Turkey will step in to fill the gaps in these influence networks, turning once friendly nations in Africa and Asia against the West.
(…)
Few serious politicians in Europe, the U.K. or the U.S. dispute the need for military investment in today’s era of instability and conflict. The question, when government budgets are squeezed, is how to pay for it.
Here, again, Trump’s second term has set the tone. Within days of taking office, the U.S. president froze billions of dollars in foreign aid. And in February he announced he would be cutting 90 percent of the U.S. Agency for International Development’s contracts. The move — billed as part of Trump’s war on “woke” — devastated humanitarian nongovernmental organizations, many of which relied on American funding to carry out work in some of the poorest parts of the world.
Ce se întâmplă în România?
De ale războiului. Sute de oameni au fost evacuați din localitățile Plauru și Ceatalchioi din Tulcea, după ce rușii au lovit o navă pe Dunăre.
În rest, se pregătesc achizițiile din programul european de împrumut SAFE. România are cea de-a doua alocare bugetară din UE. Dar sunt împruturi. Ce facem cu ei? Nu e clar, pentru că guvernul mai scapă în sictir câte un comunicat cu Rheinmetall, Moșteanu bâlbâie ceva cu dronele și finalizarea autostrăzii Moldovei.
Păi nu te pricepi dumneata, siguranță națională, bla-bla.
Asătzi premierul i-a dat și o sinecură Ioanei Ene Dogioiu, pentru că femeia tace frumos la Guvern, și salariile sunt mici și aia e.
Știu că sunt fani aici ai premierului, ai președintelui, aproape toți oamenii lor. Problema e că pe partea cealaltă, fără informații, se construiesc monstruozități.
Asta e una dintre ele, sunt zeci, sute. Plus agregarea algoritmică.
Dacă nu explici, lași locul tuturor conspirațiilor. Cum îi pot spune eu cuiva că nu e așa, când nu am nicio informație. Știu că lipsa de informații pare o marotă de ale mele și că pare că avem probleme mai mari, dar dacă vrem democrație, trebuie să ținem de ea.
Codruța Simina remarca asta săptămâna trecută și îmi pare rău că nu am văzut-o eu. Tot săptămâna trecută, niște vajnici peneliști din aripa conservatoare depuneau și un proiect care să restrângă accesul la informații publice.
Premierul Bolojan a anunțat că până marți coaliția trebuie să ia o decizie în privința pensiilor magistraților.
Gata, nu vă mai plictisesc cu accesul. Mergem direct la sărăcie și la vinovați.
Baghiu e profesor universitar, dar am aflat de curând că și în preuniversitar au, de multe ori, aceleași probleme. Au table inteligente, una, alta, ciuciu licențe. O doamnă directoare dintr-o școală de provincie zicea mândră hackuim ce putem, nu e vorbă. Hai că facem performanță, nu ne batem joc.
Știți discuția veche cu privatizarea sistemului de sănătate și ce bun ar fi. Vă dau exemple aiurea cu SUA când în România stomatologia e aproape toată privată și merge foarte bine. Se face turism medical pentru stomatologia românească. Doar că inaccesibilă pentru cei cu venituri mici, iar spitalele de stat sunt o raritate fără conținut.
Vineri, la o clinică privată de stomatologie, a fetiță de doi ani supusă anesteziei generale a murit.
Niciun spital de stat din România nu poate oferi tratamente stomatologice cu anestezie generală pentru copii, spune Arina Vinereanu, medic primar stomatolog și președintele Asociației Naționale de Stomatologie Pediatrică. „Acum 30 de ani, acest lucru era posibil. Pentru mine este absolut de neînțeles”.
Nu trebuie să înțelegem noi chiar tot.
M-am luat cu astea și am uitat să vă distrez. Un sondaj AtlasIntel, la comanda Hotnews, arăta toți candidații mari aproape umăr la umăr și o creștere bună a Anei Ciceală. E și o explicație frumoasă de la Cristian Andrei-analistul, deși mă simt de parcă v-aș face analiza Facebookului.
De pe front. Bullet cu bullet.
Cum și-a schimbat Rusia tactica în războiul din Ucraina. Kievul va importa gas natural lichefiat din SUA prin Grecia.
Germania ridică restricțiile privind exportul de arme în Israel.
Georges Bataille, Notes.
Pe naiba.
Joi am făcut rușii americani și am încurcat linkurile. The Monks in the Casino e aici și e în continuare o recomandare bună.
Simțeam de când îl scriam că nu am nicio vlagă și mâinile îmi erau deconectate de creier. Mai mult decât de obicei, oricum. Fierbea și un soi de furie. Am strigat la niște tineri bețivi fără să-mi dau seama. Shut de fuck up m-a surprins și pe mine și a tăcut crâșma.
Vineri eram sleită din nou și niciun tonotil și aliniere a planetelor nu mă scoteau de acolo. Avem curs seara și sâmbătă dimineața. Am zis să am curaj și să-i spun lui Adrian (Mihălțianu) că nu o să scriu pentru duminică la PressOne. Nu-mi trebuia curaj pentru Adrian, un om ca pâinea caldă, ci pentru mine. Să recunosc că nu pot, să renunț la ce trebuie. Adrian a zis sigur, că da, ai grijă, vezi de ale tale.
Sâmbătă la prânz, după curs, părea că am din nou energie și m-am certat. Hai, că ai putea. Am fost la ziua unei prietene, am râs și m-am bucurat de oameni, de mâncare și de împreună și când am plecat spre casă, pe la 23, am simțit că mă ia anxietatea. M-am întrebat ce mama naibii am, după o seară pe care aș fi vrut să o încapsulez și să o scot din când în când, să mă mai bucur de lumina ei. Ei, ce aveam. Anxietatea că uite, mai am niște energie și aș fi putut, totuși, să scriu. De ce m-oi fi plâns, de ce m-am oprit. Știu atâția oameni care fac mai multe, au responsabilități mai mari. De ce am luat o zi pauză când mai puteam un pic?
M-am parcat cu greu și mi-am dat seama că oricât m-aș lăuda, tot mi-e greu să înțeleg liniștea și să-mi dau timp. Mai încerc.
We’re taught from infancy that perseverance is a moral virtue and persistence pays. But what if quitters are happier and healthier?
Suplimente de informații
Mai mulți primari, în dezacord cu Ilie Bolojan după ce premierul le-a spus că impozitele majorate de anul viitor pe locuințe și mașini vor rămâne la bugetul statului pentru a reduce deficitul. Prea puțin amuzant, dar presa nu a știut că premierul va participa la întâlnirea cu primarii, fix ca să nu se audă criticile. Asta una. Și a doua că iar va fi tărăboi în Coaliție.
Trump i-a încurajat pe republicanii din Congres să voteze pentru scoaterea mai multor documente legate de Epstein, în timp ce se gândesște dacă să lovească Venezuela sau nu acum. Va fi o săptămână frumoasă.
Sheikha Hasina Wazed a fost conducătoarea și ceea ce părea a fi reformatoarea Bangladeshului. Anul trecut au murit 1400 de oameni în încercarea de a reprima revolta populară împotriva ei și a regimului condus de ea. A fost condamnată la moarte pentru crime împotriva umanității pentru aceste represalii. BBC explică cum s-a transformat din icoană pro-democratică în autocrat. Nu e greu, vă zic.
Chatboții schimbă felul în care pacienții primesc informații medicale și ajutor. Și în bine, și în rău.
Un documentar scurt despre dragostea pentru totdeauna.
Și pentru că ați fost așa răbdători, cele mai bune 100 de filme ale secolului XXI, de la The New York Times, link cadou.
E o săptămână bună și în cinematografele românești, dar revenim.
Paul Blackburn. Mulțumesc, pe curând.
Pe un site oarecum obscur pentru consumatorii de presă, avocatnet.ro, am găsit știrea cu proiectul de lege pentru restrîngerea accesului la informații și am simțit cum mi se ridică tensiunea. N-am avut răbdare să citesc în amănunt, dar mie-mi pare că Legea 544 în curînd n-o să mai aibă fond. Puțin așa pe rețele cît stau și pe alte site-uri cît de cît onorabile, hotnews, g4, libertatea, nu e nimic – ești singura. Și e liniște în continuare pe subiect :(
Pasajul cu 'vindem pace ca să cumpărăm război' e o observatie buna. De multe ori uitam că diplomația și solutii verzi sunt mai durabile. Și mai puțin galagioase.